Încă un imbecil care vrea să ne conducă

Am încercat să înțeleg structura discursurilor lui Nigel Farage. Chiar nu o înțeleg, pentru că de fapt ea nu există. Nu există nici o argumentare în discursurile lui Farage. Există numai niște interjecții – gen „Here you go”, „Here you are”, „Look at you”, „You dit it”. Pentru mine Farage este whatmanul tipic, englezul mediu, fără educație, arogant doar că este englez, adică buricul pământului, semianalfabet, un om care nu știe să scrie, nici să vorbească, care nu a citit niciodată o carte în viața lui în Țara lui Shakespeare, un roboțel, o mașinuță perfectă pentru stilul de viață britanic unde minimul shift trece de 10 ore. Dacă scoți interjecțiile din conversația unui whatman, chiar nu mai rămâne nimic, rămâne un vid fremătând ca o gaură neagră în creier. Dacă ești HGV driver și muncești între 12 și 15 ore, abia dacă ai o oră de liniște lângă familia ta.

Dacă te pui în locul unui englez care după ce muncește 15 ore abia are bani să treacă strada ținând cont de nivelul uriaș al inflației, costul vieții și mortgage ridicându-se până la cer, nivelul taxelor care s-a dublat în regimul de căcat al laburiștilor, când vezi invaziaaliens, bărcile cu emigranți de pe Canalul Mânecii, când auzi în fiecare zi la radio că penitenciarele sunt suprapopulate, este absolut normal să te întrebi ce mai e de făcut, ce variantă mai ai. În asemenea momente se vede cu ochiul liber cum realitatea își aliniază planetele să vină la putere și Nigel Farage care în esență este un mare bou „born in bread”, „born in bread” dar bou.

A message without structure may travel, but it rarely governs perception.